Dex.Ro Mobile
CÁMĂTĂ, camete, s. f. Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut. – Din sl. kamata. (Sursa: DEX '98 )

CÁMĂTĂ, camete, s. f. Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul. – Slav (v. sl. kamata < gr.). (Sursa: DLRM )

CÁMĂTĂ s. (FIN.) dobândă, procent, (înv. și reg.) mită, (reg.) mâzdă, (înv.) aslam, interes, uzură. (~ luată de cămătar pentru banii împrumutați cuiva.) (Sursa: Sinonime )

cámătă (cámete), s. f. – Dobîndă pentru împrumut. Ngr. ϰάματος (Roesler 568; Meyer 169; Murnu 9; Pușcariu, Lr., 260; Sandfeld 18); cf. sl. kamata, alb. kametë, mag. kamat. După Edelspacher, 15, mag. kómota se explică prin rom. (Sursa: DER )

cámătă s. f., pl. cámete (Sursa: Ortografic )

cámătă f., pl. ete (vsl. kámata, kámato, dobîndă, d. mgr. și ngr. kámatos, muncă, cîștig, d. kámno, lucrez). Defav. Uzură, cîștig din banĭ dațĭ cu împrumut. V. aslam. (Sursa: Scriban )

CÁMĂTĂ ~ete f. înv. Dobândă (excesivă) încasată de cămătar. /<sl. kamata (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
camătă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular camătă camăta
plural camete cametele
genitiv-dativ singular camete cametei
plural camete cametelor
vocativ singular camătă, camăto
plural cametelor