CAMPANÉLĂ, campanele, s. f. (Rar) Clopoțel. – Din it. campanella, fr. campanelle. (Sursa: DEX '98 )
CAMPANÉLĂ s.f. (Italienism) Clopoțel. [Cf. it. campanella, fr. campanelle < lat.t. campanella]. (Sursa: DN )
CAMPANÉLĂ s. f. clopoțel. (< it. campanella) (Sursa: MDN )
campanélă s. f., g.-d. art. campanélei; pl. campanéle (Sursa: Ortografic )
| campanelă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | campanelă | campanela |
| plural | campanele | campanelele |
| genitiv-dativ | singular | campanele | campanelei |
| plural | campanele | campanelelor |
| vocativ | singular | campanelă, campanelo |
| plural | campanelelor |
