Dex.Ro Mobile
CAMILÁFCĂ, camilafce, s. f. Potcap (sau scufie) acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat de prelații și călugării ortodocși la anumite ocazii. – Din sl. kamilavka. (Sursa: DEX '98 )

CAMILÁFCĂ, camilafce, s. f. Potcap acoperit cu un văl negru care atârnă pe spate, purtat de călugării ortodocși la anumite ocazii. – Slav (v. sl. kamilavka < gr.). (Sursa: DLRM )

camiláfcă (-ắfci), s. f. – Pălărie tipică a călugărilor și a episcopilor ortodocși, compusă din potcap și camilafca propriu-zisă, care este un văl negru ce cade pe spate. – Var. camelaucă, hămelaucă. – Mr. cămălafche. Ngr. ϰαμηλαύϰα, ϰαμηλαύϰι(ον) (Meyer 169; Murnu 10), cf. lat. med. camelaucum, alb. kamilafka, bg. kamilavka. (Sursa: DER )

camiláfcă s. f., g.-d. art. camiláfcei; pl. camiláfce (Sursa: Ortografic )

camiláfcă f., pl. e (mgr. și ngr. kamiláfka și kalimáfka, -áfki, d. vgr. kálymma, acoperemînt, și auhén, ceafă; vsl. bg. kamilávka. V. comănac). Gluga pe care o poartă prelațiĭ ortodocșĭ peste potcap la zile marĭ. (Sursa: Scriban )

CAMILÁFCĂ ~ce f. Potcap acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat la solemnități de călugări și înalți demnitari ortodocși. /<sl. kamilavka (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
camilafcă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular camilafcă camilafca
plural camilafce camilafcele
genitiv-dativ singular camilafce camilafcei
plural camilafce camilafcelor
vocativ singular camilafcă, camilafco
plural camilafcelor