CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință, durere îndelungată; încercare grea. – Din fr. calvaire, lat. calvarium. (Sursa: DEX '98 )
CALVÁR s.n. Chin, suferință; durere îndelungată. [Pl. -ruri, -re. / < fr. calvaire, cf. lat. calvarium]. (Sursa: DN )
CALVÁR s. n. chin, suferință; durere îndelungată, supliciu. (< fr. calvaire, lat. calvarium) (Sursa: MDN )
CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință; încercare grea. – Fr. calvaire (lat. lit. calvarium). (Sursa: DLRM )
CALVÁR s. 1. v. chin. 2. v. tortură. (Sursa: Sinonime )
Calvar ≠ voluptate (Sursa: Antonime )
calvár s. n., pl. calváruri (Sursa: Ortografic )
CALVÁR ~uri n. Suferință fizică sau morală grea; chin îndelungat și dureros. /<lat. calvarium, fr. calvaire (Sursa: NODEX )
| calvar (pl. calvaruri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | calvar | calvarul |
| plural | calvaruri | calvarurile |
| genitiv-dativ | singular | calvar | calvarului |
| plural | calvaruri | calvarurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| calvar (pl. calvare) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | calvar | calvarul |
| plural | calvare | calvarele |
| genitiv-dativ | singular | calvar | calvarului |
| plural | calvare | calvarelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
