CALÓTĂ,calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți obținute prin tăierea unei sfere cu un plan. 2. Boltă a cărei suprafață interioară are, în secțiune, forma unui semicerc. 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă; p. ext. piesă tehnică asemănătoare cu o calotă sferică. 4. Partea de deasupra a unei pălării, care acoperă capul și este mărginită de boruri. ♦ Tichie care acoperă creștetul capului. 5. (În sintagma) Calotă craniană = partea superioară a cutiei craniene. 6. (În sintagma) Calotă glaciară = masă de gheață care acoperă porțiuni mari în regiunile polare sau părțile superioare ale munților înalți. – Din fr. calotte. (Sursa: DEX '98 )
CALÓTĂs.f.1. (Mat.) Calotă sferică = parte dintr-o sferă obținută prin tăierea acesteia cu un plan; (anat.) calotă craniană = partea superioară a cutiei craniene; (geol.) calotă glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților foarte înalți; inlandsis. 2. Parte a unei pălării care acoperă capul. ♦ Tichie (care se așază pe creștetul capului). 3. Boltă de tunel, partea superioară a unei excavații. ♦ Partea superioară a unei turele. ♦ Piesă metalică de formă emisferică, servind la protejarea sau la etanșarea unui spațiu care conține un fluid. [< fr. calotte, it. calotta]. (Sursa: DN )
CALÓTĂs. f. 1. fiecare dintre cele două părți ale unei sfere, obținute prin secționarea acesteia cu un plan. ♦ ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților foarte înalți; inlandsis. 2. parte a unei pălării care acoperă capul. ◊ tichie (pe creștetul capului). 3. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavații; boltă de tunel. ◊ partea superioară a unei turele. ◊ piesă metalică de formă emisferică. (< fr. calotte) (Sursa: MDN )
CALÓTĂ,calote, s. f. 1. Partea de deasupra a unei pălării, care acoperă capul și este mărginită de boruri. ♦ Tichie care acoperă creștetul capului. 2. (În expr.) Calotă craniană = denumire dată oaselor care alcătuiesc partea de sus a cutiei craniene. 3. Fiecare dintre cele două părți ale unei sfere, obținute prin tăierea sferei cu un plan. 4. Boltă de tunel; partea superioară a unei excavații de teren, p. ext. a unei turele, a unei construcții (în formă de calotă (3)). 5. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă; p. ext. piesă tehnică asemănătoare cu o calotă (3).6. (În expr.) Calotă glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților înalți. – Fr. calotte. (Sursa: DLRM )
CALÓTĂ s. 1. (prin Transilv.) pup, scăfârlie, (Maram.) tichie. (~ a unei pălării.)2.(GEOL.) calotă glaciară = inlandsis. (Sursa: Sinonime )
calótă s. f., pl. calóte (Sursa: Ortografic )
calótă f., pl. e (fr. calotte). Tichiuță pe care o poartă pe vîrfu capuluĭ preuțiĭ [!] catolicĭ. Partea concavă a pălăriiĭ (găvanu). (Sursa: Scriban )
CALÓTĂ ~ef. 1) Parte a unei sfere obținută prin secționarea acesteia cu un plan; emisferă. 2) Boltă cu suprafața interioară în formă de semicerc. ◊ ~ craniană partea superioară a cutiei craniene. ~ glaciară masă de gheață care acoperă suprafețe mari din regiunile polare. 3) Parte a unei pălării care acoperă creștetul capului și este mărginită de boruri. 4) Bonetă mică care acoperă numai vârful capului; tichie. /<fr. calotte (Sursa: NODEX )
