Dex.Ro Mobile
CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia. (Sursa: DEX '98 )

CALOMNÍE s.f. Afirmație neadevărată și tendențioasă, care atinge reputația și onoarea cuiva; bârfeală, defăimare. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. calomnie, cf. lat. calumnia]. (Sursa: DN )

CALOMNÍE s. f. afirmație mincinoasă și tendențioasă care atinge onoarea și reputația cuiva; defăimare. (< fr. calomnie) (Sursa: MDN )

CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă făcută cu scopul de a atinge onoarea și reputația cuiva. – Fr. calomnie (lat. lit. calumnia). (Sursa: DLRM )

CALOMNÍE s. v. calomniere. (Sursa: Sinonime )

Calomnie ≠ elogiu, laudă, panegiric (Sursa: Antonime )

calomníe s. f., art. calomnía, g.-d. art. calomníei; pl. calomníi, art. calomníile (Sursa: Ortografic )

calomníe f. (fr. calomnie, d. lat. calúmnia). Acuzațiune falsă, bîrfire, defăĭmare. (Sursa: Scriban )

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari. (Sursa: DEX '98 )

A CALOMNIÁ ~éz tranz. A ataca cu calomnii; a vorbi de rău; a defăima; a denigra; a blama; a bârfi; a cleveti; a huli; a ponosi; a ponegri; a detracta. [Sil. -ni-a] /<fr. calomnier, lat. calumniari (Sursa: NODEX )

CALOMNÍE ~i f. Afirmație mincinoasă făcută cu scopul de a discredita pe cineva; bârfeală; defăimare; ponegrire; clevetire. [Art. calomnia; G.-D. calomniei; Sil. -ni-e] /<lat. calumnia, fr. calomnie (Sursa: NODEX )

CALOMNIÁ vb. I. tr. A spune calomnii (la adresa cuiva), a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. calomnier]. (Sursa: DN )

CALOMNIÁ vb. tr. a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. (< fr. calomnier) (Sursa: MDN )

CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, cu intenția de a-i atinge onoarea sau reputația. [Pr.: -ni-a] – Fr. calomnier (lat. lit. calumniari). (Sursa: DLRM )

CALOMNÍA vb. a (se) bârfi, a (se) blama, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.) (Sursa: Sinonime )

calomniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. calomniéz, 3 sg. și pl. calomniáză, 1 pl. calomniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. calomniéze; ger. calomniínd (sil. -ni-ind) (Sursa: Ortografic )

calomniéz v. tr. (fr. calomnier, d. lat. calumniari). Spun calomniĭ. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
calomnia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) calomnia calomniere calomniat calomniind singular plural
calomnia calomniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) calomniez (să) calomniez calomniam calomniai calomniasem
a II-a (tu) calomniezi (să) calomniezi calomniai calomniași calomniaseși
a III-a (el, ea) calomnia (să) calomnieze calomnia calomnie calomniase
plural I (noi) calomniem (să) calomniem calomniam calomniarăm calomniaserăm, calomniasem*
a II-a (voi) calomniați (să) calomniați calomniați calomniarăți calomniaserăți, calomniaseți*
a III-a (ei, ele) calomnia (să) calomnieze calomniau calomnia calomniaseră
* Formă nerecomandată

calomnie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular calomnie calomnia
plural calomnii calomniile
genitiv-dativ singular calomnii calomniei
plural calomnii calomniilor
vocativ singular calomnie, calomnio
plural calomniilor