Dex.Ro Mobile
CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ține de calitate (1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe; identificarea componenților unei substanțe. – Din fr. qualitatif, lat. qualitativus. (Sursa: DEX '98 )

CALITATÍV, -Ă adj. (Adesea adv.) Referitor la calitate (1); aparținând esenței, naturii lucrurilor. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. [Cf. fr. qualitatif]. (Sursa: DN )

CALITATÍV, -Ă adj. (și adv.) referitor la calitate (1); aparținând esenței, naturii lucrurilor. ♦ analiză ~ă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. (< fr. qualitatif, lat. qualitativus) (Sursa: MDN )

CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ține de calitatea (1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. – Fr. qualitatif (lat. lit. qualitativus). (Sursa: DLRM )

Calitativ ≠ necalitativ (Sursa: Antonime )

calitatív adj. m., pl. calitatívi; f. sg. calitatívă, pl. calitatíve (Sursa: Ortografic )

calitatív, -ă adj. (mlat. qualitativus). Relativ la calitate: analiză calitativă. Adj. Armată puternică cantitativ și calitativ. (Sursa: Scriban )

CALITATÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial Care ține de calitate; propriu calității. ◊ Analiză ~ă determinarea naturii chimice a unei substanțe; identificare a componenților unei substanțe. /<lat. qualitativus, fr. qualitatif (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
calitativ   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular calitativ calitativul calitati calitativa
plural calitativi calitativii calitative calitativele
genitiv-dativ singular calitativ calitativului calitative calitativei
plural calitativi calitativilor calitative calitativelor
vocativ singular calitativule calitativo
plural calitativilor calitativelor