Dex.Ro Mobile
CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin. (Sursa: DEX '98 )

CALÍN, -Ă adj. Care se alintă; alintat. ♦ Lingușitor. [< fr. câlin]. (Sursa: DN )

CALÍN, -Ă adj. care se alintă; alintat. ◊ tandru; mângâietor. (< fr. câlin) (Sursa: MDN )

calín adj. m., pl. calíni; f. sg. calínă, pl. calíne (Sursa: Ortografic )

CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini (Viburnum opulus). - Din călină (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

CALÍN ~ă (~i, ~e) Care (se) alintă; mângâietor; dezmierdător. /<fr. câlin (Sursa: NODEX )

CĂLÍN ~i m. Arbust care crește prin păduri, cu flori albe și cu fructe roșii, acrișoare la gust, dispuse în ciorchini. /Din călină (Sursa: NODEX )

CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic cu flori albe și cu fructe roșii în formă de ciorchini (Viburnum opulus). – Din călină. (Sursa: DLRM )

CĂLÍN s. (BOT.; Viburnum opulus) (reg.) amăruș. (Sursa: Sinonime )

călin, -ă, adj. (reg.) căldicel, călduț. (Sursa: DAR )

călín (călíni), s. m. – Arbust cu flori albe (Viburnum opulus). Sl. (bg., sb., cr., ceh., pol., rus.) kalina, din sl. kalŭ „lut” (Cihac, II, 38; Conev 45). Din lat. *calῑnus, după Rosetti, I, 79, insuficient explicat. – Der. călină, s. f. (fructul călinului). (Sursa: DER )

călín s. m., pl. călíni (Sursa: Ortografic )

călín m. (d. călină). Un copăcel caprifoliaceŭ care crește pin [!] pădurĭ și tufișurĭ umede și care are florĭ albe și bobițe roșiĭ zemoase și acrișoare (viburnum ópulus). Adj. Boŭ călin, cam cenușiŭ cu botu, coada și picĭoarele negricĭoase (Est. Rar). (Sursa: Scriban )

CĂLIN, Sergiu (n. 1923, București), inginer electrotehnician român. Prof. univ. la București. Studii, cercetări, lucrări de sinteză în domeniul regulatoarelor automate adaptive, extremale, multivariabile, numerice și al protecției prin relee. (Sursa: DE )

CĂLIN (‹ călină) s. m. Arbust originar din Europa, Asia, America, Africa, de c. 3 m înălțime, cu frunze opuse, lobate, cu flori albe și fructe drupe mici (Viburnum opulus); unele varietăți se cultivă ca arbuști ornamentali (ex. „boule de neige”). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
calin   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular calin calinul cali calina
plural calini calinii caline calinele
genitiv-dativ singular calin calinului caline calinei
plural calini calinilor caline calinelor
vocativ singular calinule calino
plural calinilor calinelor

călin   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular călin călinul
plural călini călinii
genitiv-dativ singular călin călinului
plural călini călinilor
vocativ singular
plural