CALIFICÁT, -Ă,calificați, -te, adj. Care are sau care cere pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate. ♦ (Despre infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale, bine precizate. – V. califica. (Sursa: DEX '98 )
CALIFICÁT, -Ăadj.1. Care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu. 2. (Jur.; despre infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale. [Cf. fr. qualifié]. (Sursa: DN )
CALIFICÁT, -Ăadj. 1. care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu. 2. (despre infracțiuni) săvârșit în împrejurări speciale. (< fr. qualifié) (Sursa: MDN )
CALIFICÁT, -Ă,calificați, -te, adj. 1. Care are sau cere o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate. 2. (În expr.) Furt calificat = furt săvârșit în anumite condiții prevăzute de lege, într-un anumit loc și de către anumite persoane (și care agravează pedeapsa). – V. califica. (Sursa: DLRM )
CALIFICÁT adj. v. autorizat. (Sursa: Sinonime )
Calificat ≠ necalificat (Sursa: Antonime )
calificát adj. m., pl.calificáți; f. sg. calificátă, pl. calificáte (Sursa: Ortografic )
calificát, -ă adj. Îndreptățit, care merită să: om calificat. Furt calificat, comis în circumstanțe agravante (ca efracțiunea, sărirea garduluĭ ș. a.), în opoz. cu furt simplu. (Sursa: Scriban )
CALIFICÁ,calífic, vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate (împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri). 2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc. 3. Tranz. A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare. (Sursa: DEX '98 )
A CALIFICÁ calífictranz. 1) A face să se califice. 2) (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a face; a taxa; a eticheta. /<lat. qualificare, fr. qualifier (Sursa: NODEX )
A SE CALIFICÁ mă calíficintranz. 1) A obține calificare; a căpăta cunoștințe într-un domeniu de activitate; a se specializa. 2) A obține dreptul de a concura la o etapă superioară a unei competiții (sportive, culturale etc.). /<lat. qualificare, fr. qualifier (Sursa: NODEX )
CALIFICÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CALIFICA și A SE CALIFICA. 2) (despre infracțiuni) Care este comis în circumstanțe agravante; săvârșit în împrejurări speciale. Crimă ~tă. /v. a (se) califica (Sursa: NODEX )
CALIFICÁvb. I.1.tr., refl. A dobândi sau a da cuiva posibilitatea să dobândească o calificare, un titlu într-un anumit domeniu etc. 2.tr. A fi admis să concureze la o competiție sportivă. 3.tr. A atribui o calitate unei ființe sau unui lucru; a arăta calitatea unui lucru sau a unei persoane; a caracteriza. [P.i. calífic. / cf. fr. qualifier]. (Sursa: DN )
CALIFICÁvb. I. tr., refl. a dobândi, a ajuta pe cineva să dobândească o calificare, un titlu etc. II. refl. a fi admis să concureze la o competiție sportivă. III. tr. a atribui o calitate unei ființe, unui lucru; a caracteriza. (< fr. qualifier, lat. qualificare) (Sursa: MDN )
CALIFICÁ,calífic, vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire într-un domeniu de activitate (împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri). 2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă. 3. Tranz. A arăta că o ființă sau un lucru are o anumită calitate; a caracteriza printr-un cuvânt. – Fr. qualifier (lat. lit. qualificare). (Sursa: DLRM )
CALIFICÁ vb. a face, a numi, (fig. și fam.) a categorisi, (fig.) a eticheta, a taxa. (L-a ~ prost.) (Sursa: Sinonime )
A se califica ≠ a se descalifica (Sursa: Antonime )
calificá vb., ind. prez. 1 sg. calífic, 3 sg. și pl. calífică (Sursa: Ortografic )
calífic, a -á v. tr. (mlat. qualífico, -áre). Arăt calitatea uneĭ persoane saŭ unuĭ lucru. Atribuĭ un titlu, un epitet: l-a calificat de „erudit”. (Sursa: Scriban )
