CALÍF, califi, s. m. Titlu purtat, după moartea lui Mahomed, de șefii musulmanilor care dețineau puterea politică și pe cea religioasă; persoană având acest titlu. – Din fr. calife. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CALÍF s.m. Titlu purtat de suveranii musulmani, succesori ai lui Mahomed. [Cf. fr. calife, it. califfo < ar. khalifa – vicar]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CALÍF s. m. titlu purtat de șeful religios și politic la musulmanii sunniți. (< fr. calife) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CALÍF, califi, s. m. Titlu luat după moartea lui Mahomed de șefii musulmanilor care dețineau atât puterea politică cât și pe cea religioasă; persoană având acest titlu. – Fr. calife. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

calíf s. m., pl. calífi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

calíf m. (fr. calif, d. ar. halife, succesor [al luĭ Mohamet]; turc. halif. V. calfă). Titlu primilor suveranĭ mohametanĭ. – Româniĭ, avînd sunetu h, ar trebui să zică halif. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CALÍF ~i m. (la unele popoare musulmane) Conducător politic și religios al statului, considerat drept succesor al lui Mahomed. /<fr. calife (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

calîf, V. cîlîf. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

călî́f, V. cîlîf. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

cîlî́f, călî́f și calî́f n., pl. urĭ (turc. kylyf, teacă, toc, d. ar. ghilaf; bg. kalyf). Vechĭ. Toc, cutie de păstrat un obiect. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard