CALÍCULs.m.1. Caliciu suplimentar care învelește anumite flori (la garoafe, fragi). 2. Structură anatomică în formă de cupă mică. [< fr. calicule]. (Sursa: DN )
CALÍCULs. m. 1. caliciu suplimentar care învelește anumite flori. 2. structură anatomică în formă de cupă mică. (< fr. calicule) (Sursa: MDN )
calícul s. n., pl. calícule (Sursa: Ortografic )
CALÍC, -Ă,calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Care cerșește; cerșetor. 2. Zgârcit, avar1. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika. (Sursa: DEX '98 )
CALÍC ~că (~ci, ~ce)și substantival 1) (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm. 2) Care este foarte sărac; care cerșește; cerșetor; milog. 3) Care face economii exagerate; avar; zgârcit. /<ucr. kalika (Sursa: NODEX )
CALÍC, -Ă,calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Cerșetor. 2. Zgârcit, avar. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă. – Ucr. kalika. (Sursa: DLRM )
CALÍC adj., s. v. infirm, invalid, schilod. (Sursa: Sinonime )
CALÍC s. v. cerșetor, milog. (Sursa: Sinonime )
CALÍC s., adj. 1. s., adj. v. zgârcit. 2. adj., s. v. sărac. (Sursa: Sinonime )
calíc (calícă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu. – 2. Cerșetor. – 3. Sărman, nenorocit. – 4. Avar, zgîrcit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Fremdw., 94; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantică se explică prin mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje, și care în general trăiau din pomeni. Der. calicesc, adj. (de calic, de cerșetor); calicește, adv. (ca un calic); calicenie, s. f. (zgîrcenie); calici, vb. (a ologi, a schilodi, a sărăci, a ruina; a ajunge sărac lipit; a cere de pomană, a cerși; a se zgîrci); calicie, s. f. (sărăcie; zgîrcenie, avariție); calicime, s. f. (mulțime de cerșetori); calicos, adj. (zgîrcit). (Sursa: DER )
calíc adj. m., s. m., pl. calíci; f. sg. calícă, pl. calíce (Sursa: Ortografic )
calíc m. (rut. kalika, om mutilat, vsl. „pelerin, nomad”, d. pers. kâlak, diform). Cerșitor [!], milog. Adj. Sărac de tot: om calic, țară calică. Munt. Mare avar, chirnog. Calic lipit pămîntuluĭ, extrem de sărac. V. colduș. (Sursa: Scriban )
