CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
CALICÍE f. 1) Stare a celui calic. 2) Caracterul de a fi zgârcit; zgârcenie; avariție. 3) Sărăcie extremă; mizerie. [Art. calicia; G.-D. caliciei; Sil. -ci-e] /calic + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă). 2. Zgârcenie, avariție. – Din calic + suf. -ie. (Sursa: DLRM )
CALICÍE s. v. zgârcenie. (Sursa: Sinonime )
CALICÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie. (Sursa: Sinonime )
Calicie ≠ galantomie (Sursa: Antonime )
calicíe s. f., art. calicía, g.-d. calicíi, art. calicíei (Sursa: Ortografic )
calicíe f. Cerșitorie [!]. Mare sărăcie. Mare avariție. (Sursa: Scriban )
| calicie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | calicie | calicia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | calicii | caliciei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | calicie, calicio |
| plural | — |
