CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul dintre cele două oase ce formează călcâiul. – Din fr. calcanéum, lat. calcaneum. (Sursa: DEX '98 )
CALCANÉU s.n. Unul dintre oasele călcâiului. [Pl. -ee, -euri. / < lat. calcaneum, fr. calcanéum]. (Sursa: DN )
CALCANÉU s. n. os al tarsului care formează călcâiul. (< lat. calcaneum, fr. calcanéum) (Sursa: MDN )
CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul dintre oasele care formează călcâiul. – Fr. calcanéum (lat. lit. calcaneum). (Sursa: DLRM )
CALCANÉU s. (ANAT.) (pop.) osul călcâiului. (Sursa: Sinonime )
calcanéu s. n., art. calcanéul; pl. calcanée (Sursa: Ortografic )
calcáneŭ n., pl. eĭe (lat. calcáneum, de unde și călcîĭ). Anat. Osu călcîĭuluĭ. (Sursa: Scriban )
CALCANÉU ~e n. Unul dintre oasele care formează călcâiul. [Sil. -ca-neu] /<lat. calcaneum, fr. calcanéum (Sursa: NODEX )
| calcaneu (pl. -ee) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | calcaneu | calcaneul |
| plural | calcanee | calcaneele |
| genitiv-dativ | singular | calcaneu | calcaneului |
| plural | calcanee | calcaneelor |
| vocativ | singular | calcaneule |
| plural | calcaneelor |
| calcaneu (pl. -euri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | calcaneu | calcaneul |
| plural | calcaneuri | calcaneurile |
| genitiv-dativ | singular | calcaneu | calcaneului |
| plural | calcaneuri | calcaneurilor |
| vocativ | singular | calcaneule |
| plural | calcaneurilor |
