Dex.Ro Mobile
CALAMBÚR, calambururi, s. n. Joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens. – Din fr. calembour. (Sursa: DEX '98 )

CALAMBÚR s.n. Joc de cuvinte întemeiat pe echivoc sau pe asemănarea ca formă a unor cuvinte deosebite ca sens; parahreză. [Pl. -ruri. / < fr. calembour, cf. Kalemberg – ambasador german la Paris care stâlcea cuvintele franțuzești]. (Sursa: DN )

CALAMBÚR s. n. 1. joc de cuvinte întemeiat pe echivoc sau pe asemănarea formală a unor termeni deosebiți ca sens; parahreză. 2. problemă enigmistică bazată pe echivoc. (< fr. calembour) (Sursa: MDN )

CALAMBÚR, calambururi, s. n. Joc de cuvinte bazat pe un echivoc, pe deosebirea de sens a unor cuvinte asemănătoare ca formă. – Fr. calembour. (Sursa: DLRM )

calambúr (calambúruri), s. n. – Joc de cuvinte. Fr. calembour. – Der. calamburgiu, s. m. (amator de jocuri de cuvinte). (Sursa: DER )

calambúr s. n., pl. calambúruri (Sursa: Ortografic )

calambúr n., pl. urĭ (fr. calembour). Joc de cuvinte fundat pe un echivoc, o asemănare de cuvinte, precum: Nu mînca așa de repede, c´aĭ să te´necĭ.Imposibil! Știŭ să´nnot! (Sursa: Scriban )

CALAMBÚR ~uri n. Joc de cuvinte bazat pe asemănarea sonoră a unor cuvinte cu sens diferit. /<fr. calembour (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
calambur   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular calambur calamburul
plural calambururi calambururile
genitiv-dativ singular calambur calamburului
plural calambururi calambururilor
vocativ singular
plural