Dex cala, cala, definiţie cala, dex.ro Mobile

A avea ureche (muzicală) = a avea facultatea de a percepe just (și de a reproduce în mod exact) sunetele muzicale
A fi călare (sau stăpân) pe situație = a fi stăpân pe împrejurări în momente grele, critice
A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea)
A lua (sau a sta, a se ține în) poziția de drepți = a lua (sau a sta, a se ține în) poziție perfect verticală, stând nemișcat
A merge cum e sucala = a merge ușor, repede
A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă)
A se ține drept = a avea o poziție perfect verticală
A sta (sau a rămâne, a fi) în picioare = a) a exista sau a continua să existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi întemeiat; c) a sta, a rămâne intact sau în poziție verticală
A trage pe calapod = a întinde pe calapod
A umbla prin lume sau a cutreiera lumea = a călători mult și în locuri diferite, a colinda
Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa
Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa; nici în car, nici în căruță
Pe același calapod = la fel
Pe același calapod = la fel, asemănător, identic
Vorba ceea, expresie stereotipă folosită în povestire pentru a introduce o zicală, un proverb, cuvintele spuse de cineva etc. Vorba cântecului = așa cum se știe din bătrâni
de-a prișcala = numele unui joc de copii, în care un jucător este lovit pe spate cu prișcala, pentru a-l ghici pe cel care l-a lovit
În (sau pe) picioare sau d(e)-a-n picioarele = în poziție verticală; sus
În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu

CALÁ, calez, vb. I. Tranz. A imobiliza intenționat un organ sau o piesă de mașină înainte ca aceasta să intre în funcțiune. 2. A fixa orizontal, cu ajutorul nivelei, suportul unui aparat topografic de vizare. – Din fr. caler. (Sursa: DEX '98 )

CALÁ vb. I. tr., refl. 1. A potrivi; a (se) imobiliza (o piesă, un organ de mașină). 2. A așeza la orizontală suportul unui aparat topografic de vizare. [< fr. caler]. (Sursa: DN )

CALÁ vb. tr. 1. a imobiliza o piesă, un organ de mașină înainte ca acesta să intre în funcțiune. 2. a așeza la orizontală suportul unui aparat topografic de vizare. (< fr. caler) (Sursa: MDN )

CÁLĂ1, cale, s. f. 1. Încăpere în fundul unei nave și destinată încărcăturii acesteia; hambar (3). 2. Platformă ușor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se așază în fața roții unui vehicul spre a-l imobiliza. 4. Piesă în formă de prismă, de cilindru sau paralelipipedică, având o dimensiune foarte precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcția de mașini. – Din fr. cale. (Sursa: DEX '98 )

CÁLĂ2, cale, s. f. Plantă decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de cornet, înconjurând inflorescența (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla. (Sursa: DEX '98 )

CÁLĂ1 ~e f. 1) Încăpere sub puntea unei nave, rezervată pentru încărcături. 2) Platformă înclinată spre apă unde se construiesc sau se repară nave. ~ de construcție. ~ plutitoare. /<fr. cale (Sursa: NODEX )

CÁLĂ2 ~e f. Plantă erbacee perenă, din familia araceelor, având flori mari, albe, răsucite în formă de cornet, cultivată în scopuri decorative. /< germ. Kalla, lat. calla (Sursa: NODEX )

CÁLĂ3 ~e f. 1) Piesă în formă de trunchi de piramidă, care se așază în fața roții unui vehicul, pentru a-l imobiliza. 2) Piesă folosită în construcția de mașini pentru măsurarea dimensiunilor. /<fr. cale (Sursa: NODEX )

CÁLĂ1 s.f. 1. Încăpere aflată între puntea cea mai de jos și carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. Plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a coborî]. (Sursa: DN )

CÁLĂ1 s. f. 1. încăpere între puntea inferioară și carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. 3. piesă pentru calarea (1) roților unui vehicul, a unei piese. 4. piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcția de mașini. (< fr. cale) (Sursa: MDN )

CÁLĂ, cale, s. f. 1. Încăpere situată în fundul unei nave și destinată încărcăturii. 2. Platformă ușor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă folosită pentru: a) împiedicarea punerii în mișcare a unei mașini; b) menținerea distanței între anumite părți ale unui sistem tehnic. – Fr. cale. (Sursa: DLRM )

cala verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cala	calare	calat	calând	singular	plural
		(a) cala	calare	calat	calând	calează	calați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	calez	(să) calez	calam	calai	calasem
	a II-a (tu)	calezi	(să) calezi	calai	calași	calaseși
	a III-a (el, ea)	calează	(să) caleze	cala	cală	calase
plural	I (noi)	calăm	(să) calăm	calam	calarăm	calaserăm, calasem*
	a II-a (voi)	calați	(să) calați	calați	calarăți	calaserăți, calaseți*
	a III-a (ei, ele)	calează	(să) caleze	calau	calară	calaseră

* Formă nerecomandată

cală substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cală	cala
nominativ-acuzativ	plural	cale	calele
genitiv-dativ	singular	cale	calei
genitiv-dativ	plural	cale	calelor
vocativ	singular	cală, calo
vocativ	plural	calelor

câlă

Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.