Dex cal, cal, definiţie cal, dex.ro Mobile

(A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun
(A fi) sub orice critică = (a fi) de o calitate extrem de scăzută
(Merge sau calcă) parcă are ouă-n poală sau parcă calcă pe ouă = (merge) cu exagerată băgare de seamă
A (-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm
A (-și) tăia drum (sau cale, cărare) = a-și face loc, a-și croi drum
A (se) strica calimera = a (se) strica prietenia
A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună
A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție
A ales până a cules = s-a păcălit din dorința de a apuca ceva mai bun
A avea hachițe sau a-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachițele = a avea toane, capricii, istericale
A avea ureche (muzicală) = a avea facultatea de a percepe just (și de a reproduce în mod exact) sunetele muzicale
A aștepta (pe cineva) cu plăcinte calde = a aștepta (pe cineva) cu mare bucurie
A aștepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire bună
A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală
A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine
A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva)
A cloci o boală = a fi pe cale de a cădea bolnav
A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi
A crește (sau a încălzi, a ține) șarpele în (sau la) sân = a ajuta, a favoriza pe un nerecunoscător
A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște bine (pe cineva) după toate apucăturile sale
A călca (pe cineva) pe coadă = a jigni, a supăra (pe cineva)
A călca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa
A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule în atingerea unui scop
A călca (sau a umbla) ca pe ace = a merge încet și cu grijă
A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva
A călca a popă = a) (mai ales la forma negativă) a da semne de seriozitate, a inspira încredere; b) a-și da aere, ifose, a face pe grozavul
A călca ca din pod = a merge cu pași nesiguri, greu
A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș
A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită
A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva
A călca popește = a fi mândru fără motiv, a-și da ifose, a face pe grozavul
A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală
A călca în piatră seacă = a se osteni zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion
A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face o gafă
A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie
A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a lua seama peste ce calcă
A da călcâie calului = a lovi calul cu călcâiele, ca să pornească sau să meargă mai repede
A da pinteni = a) a împunge, a îmboldi calul cu pintenii pentru a-l face să meargă mai repede; b) a (se) zori, a (se) grăbi
A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a aduce (pe cineva) pe calea cea dreaptă, a-l face să se acomodeze
A da în crop = a începe să se încălzească, a se încropi; a da în fiert
A duce (pe cineva) cu preșul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba
A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) dintr-o situație mai bună într-una mai rea
A face caragațe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli
A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult
A fi călare (sau stăpân) pe situație = a fi stăpân pe împrejurări în momente grele, critice
A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea)
A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a depăși orice limită admisă
A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo
A găsi (sau a afla) cu cale = a socoti că este nimerit
A găsi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu cale = a socoti că este nimerit

CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paștele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul d******i = femeie bătrână și rea; vrăjitoare. ◊ Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) calul-d******i (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (Iht.) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2) (Hippocampus hippocampus). – Lat. caballus. (Sursa: DEX '98 )

CAL cai m. 1) Animal domestic erbivor cu copita nedespicată, folosit la tracțiune și la călărie. ~ pursânge. ~ șarg. ◊ ~ de bătaie a) persoană hărțuită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A fi (sau a ajunge) ~ de poștă a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. A face (sau a ajunge) din ~ măgar a face să ajungă într-o situație mai rea de cum a fost. La paștele cailor niciodată. A spune cai verzi pe pereți a povesti lucruri nereale. O fugă (sau o alergătură) de ~ o distanță (destul de) mică. ~ul râios găsește copacul scorțos cine se aseamănă, se adună. ~ul bun se vinde din grajd lucrul bun nu are nevoie de reclamă. ~ul are patru picioare și tot se poticnește pot greși și cei deștepți. ~ul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. A cunoaște ca pe un ~ breaz a cunoaște foarte bine pe cineva. Vrei, ~ule, orz? nu e nevoie să mai întrebi când vrei să-i faci cuiva bine. 2): ~-de-apă, ~ul-popii, ~ul-d******i libelulă. ~-de-mare pește marin având capul asemănător cu cel al calului. 3): ~-putere unitate de măsură a puterii egală cu 75 de kilograme forță-metri pe secundă. 4) Aparat de gimnastică pentru sărituri. 5) Piesă la jocul de șah ce reprezintă capul și gâtul acestui animal. /<lat. caballus (Sursa: NODEX )

CAL- v. cali-. (Sursa: DN )

CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); (prin restricție) armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) (= lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seamă de defecte). ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = persoană hărțuită, muncită de toți; problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) dintr-o situație mai bună într-una mai rea. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La paștile cailor (sau calului) = niciodată. O fugă de cal = o distanță nu prea mare. Calul d******i = baborniță; vrăjitoare. ♦ Compus: cal-putere = unitate de putere egală cu 75 de kilogrammetri pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1): a) aparat de gimnastică pentru sărituri; b) piesă în forma unui cap de cal la jocul de șah. 3. Compuse: calul-d******i sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă = libelulă; cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului (Hippocampus). – Lat. caballus. (Sursa: DLRM )

ASUDUL-CÁLULUI s. v. osul-iepurelui. (Sursa: Sinonime )

BĂȘINA-CÁLULUI s. v. gogoașă. (Sursa: Sinonime )

BURETELE-CÁLULUI s. v. popenchi. (Sursa: Sinonime )

CAL s. 1. (ZOOL.) cabalină, (pop. și depr.) mărțână. 2. (IHT.) cal-de-mare (Hippocampus hippocampus) v. căluț-de-mare. 3. (TEHN.) călușel, război. (~ la moara de vânt.) 4. (TEHN.) scaun. (~ la scăunoaie.) (Sursa: Sinonime )

CAL-DE-ÁPĂ s. v. libelulă. (Sursa: Sinonime )

CAL-DE-IÁRBĂ s. v. lăcustă. (Sursa: Sinonime )

CAL-DE-MÁRE s. v. morsă. (Sursa: Sinonime )

CAL-TURTÍT s. v. libelulă. (Sursa: Sinonime )

CALCEA-CÁLULUI s. (BOT.; Caltha palustris) (reg.) bulbuc, bulbucel, scalce, zlat, capră-nemțească. (Sursa: Sinonime )

CÁLUL s. art. v. leul. (Sursa: Sinonime )

CALUL-D******I s. v. libelulă. (Sursa: Sinonime )

CALUL-PÓPII s. v. libelulă. (Sursa: Sinonime )

GÂZA-CÁLULUI s. v. musca-calului. (Sursa: Sinonime )

IARBA CÁILOR s. v. f*******ă. (Sursa: Sinonime )

MĂRARUL-CÁLULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariță. (Sursa: Sinonime )

MUSCA-CÁILOR s. v. tăun. (Sursa: Sinonime )

MUSCĂ-DE-CÁL s. v. căpușă. (Sursa: Sinonime )

PAȘTELE-CÁILOR s. v. traista-ciobanului. (Sursa: Sinonime )

PĂDUCHE-DE-CÁL s. v. coropișniță. (Sursa: Sinonime )

PĂDUCHELE-CÁLULUI s. v. colțul-babei. (Sursa: Sinonime )

SAGNA-CÁLULUI s. v. tarhon. (Sursa: Sinonime )

SPUMA-CÁLULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariță. (Sursa: Sinonime )

STRECHEA-CÁILOR s. v. musca-calului. (Sursa: Sinonime )

SUDOAREA-CÁLULUI s. v. osul-iepurelui. (Sursa: Sinonime )

TRÂNTOR-DE-CÁI s. v. musca-calului. (Sursa: Sinonime )

cal (-ai), s. m. – 1. Animal domestic erbivor. – 2. Aparat (pentru exerciții de gimnastică). – 3. Piesă de șah. – 4. Mecanism care reglează presiunea morii de făină. – 5. Masă de dulgherie. – 6. Frînă a cilindrului războiului de țesut. – 7. Lampă de gaz. – 8. Dans tipic. – 9. Vase care se folosesc la priveghiul morților. – Mr., megl. cal, istr. co. Lat. caballus (Diez, I, 119 și Gramm., I, 9; Pușcariu 252; REW 1440; Candrea-Dens., 209; DAR); cf. alb. kalj, it. cavallo, prov. cavahl, fr. cheval, cat. cavall, sp. caballo, port. cavallo. După ipoteza lui Meillet, cuvîntul lat. ar proveni din stepele din estul balcano-scitic, unde numele gr. apare pentru prima oară, în sec. III a. Cr. (ϰαβαλλεῖον, într-o inscripție de la Callatis, în Dobrogea). Totuși, noi cercetări sprijină ideea că este cuvînt autentic lat., bazat pe cabo „castrat”, de la cavus (V. Cocco, Caballus, „Biblios”, XX, 71-119; cf. H. Grégoire, L’étymologie de caballus, în Recueil publié en l’honneur du millénaire d’Horace, Bruxelles 1937, p. 81-93). Uzuri speciale: calul d******i (libelulă), cf. sp. caballito del diablo, gal. din Lubian cabalo de demo, ngr. ἄλογο τη διάβολο (Danguitsis 141). Cf. călare, călător, încălica. Der. căiesc, adj. (cabalin); căișor, s. m. (căluț; șah; călușei); căluț, s. m. (dim. al lui cal; lăcustă, cosaș); căloniu, s. m. (Banat și Trans., horn sau nișă în perete, în spatele sobei, pentru a strînge fumul; banchetă de căruțaș; scaun de tăbăcar); căluș, s. n. (piesă mică de lemn pe care se sprijină coardele întinse ale viorii; botniță; șevalet; botniță prevăzută cu cuie pentru a împiedica vițeii să sugă; piesă la războiul de țesut, în general, suport, sprijin, reazem; mănunchi de alune care cresc împreună; dans tipic; joc de copii, cu un arc a cărui săgeată sau căluș se răsucește o dată cu coarda și se lansează ca efect al mișcării de răsucire); călușel, s. m. (căluț; mănunchi de alune; bîrne care susțin coșul de moară; lăcustă, Dicticus verrucivorus); călușei, s. m. (carusel, căișori; joc de noroc); călușar, s. m. (dansator tipic; dansează în grupuri de 7, 9 sau 11, conduși de o căpetenie care face legămînt să nu vorbească vreme de 40 de zile; poartă costume tipice, cu clopoței la picioare, iar dansul lor este foarte complicat și plin de figuri acrobatice); călușerească, s. f. (dans tipic din Moldova); călușeresc, adj. (propriu călușarilor); călușerește, adv. (în felul călușarilor); călușerie, s. f. (grup de călușari). – DAR îl explică pe călușar prin căluș, datorită legămîntului de a nu vorbi al căpeteniei. În călușei este posibil să fie vorba de o etimologie pop. a fr. carrousel. Din rom. provine bg. kalušar (Capidan, Raporturile, 190). (Sursa: DER )

cal s. m., pl. cai, art. caii (Sursa: Ortografic )

cal-de-ápă s. m. (Sursa: Ortografic )

cal-de-máre s. m. (Sursa: Ortografic )

cal-putére s. m., pl. cai-putére; simb. CP (internațional HP) (Sursa: Ortografic )

cal-turtít s. m. (Sursa: Ortografic )

cálul-d******i s. m., pl. cáii-d******i (Sursa: Ortografic )

cálul-pópii s. m. (Sursa: Ortografic )

coáda-cálului (bot.) s. f. (Sursa: Ortografic )

díntele-cálului (porumb) s. m. (Sursa: Ortografic )

múscă de cal s. f. + prep. + s. m. (Sursa: Ortografic )

páștile-cálului/páștile-cáilor (bot.) s. m. (Sursa: Ortografic )

pădúchele-cálului s. m. (Sursa: Ortografic )

ságna-cálului (bot.) s. f. (Sursa: Ortografic )

sápa-cálului s. f. (Sursa: Ortografic )

săpúnul-cálului s. n. (Sursa: Ortografic )

cal m., pl. caĭ (lat. caballus, d. vgr. kabálles; it. pg. cavallo, pv. caval, fr. cheval, sp. caballo. V. cavaler, cobilă). Un animal soliped domestic (maĭ rar salbatic [!]) care servește la călărie și la tras. Fig. Iron. Persoană robustă: ce cal de femeĭe! Cal de bătaĭe, motiv aparent, lucru exploatat ca să obțiĭ ceva: a-țĭ face un cal de bătaĭe dintr´o chestiune. Cal de mare, ipocamp. Calu d******r, om răŭ, femeĭe rea. Cal-vapor (pl. caĭ-vaporĭ) saŭ numaĭ cal, forță de 75 de chilogramometri capabilă să rîdice [!] într´o secundă o greutate de 75 de chilograme la o înălțime de 1 metru: mașină de 400 de caĭ. A vorbi caĭ verzĭ pe părețĭ, a aĭura, a abera, a vorbi lucrurĭ fantastice. A umbla după potcoave de caĭ morțĭ, a umbla după afacerĭ proaste, după cîștigurĭ irealizabile. (Sursa: Scriban )

CAL (lat. caballus) s. m. 1. (ZOOL.) Animal domestic erbivor de talie mare, caracterizat prin copita nedespicată, stomac unicompartimental și lipsa veziculei biliare. Originar din Europa și Asia, este răspîndit în prezent pe toate continentele; provine din trei strămoși: c. diluvial (Equus robustus), c. mongol (E. Przewalski) și c. tarpanic (E. Gmelini). Există mai multe rase de c.: pentru călărie, tracțiune și samar. Unele popoare folosesc în alimentație carnea de c. și laptele de iapă. În România, prin încrucișarea raselor selecționate cu cele locale s-au obținut rase ameliorate: c. semigreu românesc, c. ameliorat de munte, c. de sport românesc, cai locali ameliorați din zona de șes, podiș și coline. ♦ C. semigreu românesc, format în patru variante, fiecare utilizînd rasa ardenă. Are talia 151-156 cm, greutate de 550 kg, format dreptunghiular, constituție robustă, aptitudini pentru tracțiune. C. Ameliorat de munte, rezultat din încrucișarea rasei huțulă cu rase locale din Bucovina. Prezintă dezvoltare corporală mică, talia de 135 cm, greutatea de 350 kg, format dreptunghiular, constituție robustă, aptitudini pentru samar, călărie și tracțiune. 2. Aparat de gimnastică prevăzut cu două mînere pe care se sprijină mîinile sportivului, în timp ce cu picioarele execută diferite mișcări de balansare sau de rotire. Fără mînere este folosit la sărituri. 3. Piesă la jocul de șah, de forma unui cap de c. (1). 4. (ZOOL.) Cal-de-mare = căluț-d-mare. 5. (ENTOM.) Calul-d******i (sau -popii) = libelulă. (Sursa: DE )