CADENȚÁ,cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Din fr. cadencer. (Sursa: DEX '98 )
CADÉNȚĂ,cadențe, s. f. 1. Mișcare ritmică și uniformă; ritm. ◊ Loc. adv. În cadență = cu mișcări repetate la intervale egale. ♦ Numărul de lovituri pe care o armă de foc le trage pe minut. ♦ (Fiz.) Frecvență; viteză de repetare a unui fenomen. 2. Succesiune ritmică a unor unități poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios. ♦ Succesiune de armonii care produc impresia unei încheieri într-o compoziție muzicală. 3. Pasaj mai mare de virtuozitate solistică dintr-un concert instrumental, interpretat fără acompaniament. – Din fr. cadence, it. cadenza. (Sursa: DEX '98 )
A CADENȚÁ ~éztranz. 1) (fraze, melodii) A reliefa prin elemente de cadență; a ritma. 2) (mișcări) A pune în acord cu o cadență. /<fr. cadencer (Sursa: NODEX )
CADÉNȚĂ ~ef. 1) Repetare regulată și uniformă a unei mișcări. ◊ A ține ~a a păstra ritmul în timpul mersului într-o coloană. În ~ cu mișcări repetate la intervale egale. 2) Succesiune regulată și armonioasă a unor unități poetice sau muzicale. 3) Grad de iuțeală în sistemul de producție. ~ înaltă. 4) Fragment dintr-un concert instrumental interpretat fără acompaniament. /<fr. cadence, it. cadenza (Sursa: NODEX )
CADENȚÁvb. I. tr. (Rar) A da, a imprima o cadență, un ritm (unei fraze, unui vers etc.); a ritma. [< fr. cadencer]. (Sursa: DN )
CADÉNȚĂs.f.1. Repetare într-un anumit ritm a unor mișcări; (mil.) mișcare ritmică a pașilor în marș. ◊ În cadență = cu mișcări uniform repetate. ♦ Număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp. 2. Modulare a vocii sau a unui sunet înainte de pauză. ♦ Succesiune regulată a unor cuvinte, a unor fraze. ♦ Formulă armonică care formează sfârșitul unei compoziții muzicale. ♦ Pasaj (final, cu caracter de improvizație) dintr-un concert, în care solistul este lăsat să-și desfășoare virtuozitatea. [< it. cadènza, fr. cadence]. (Sursa: DN )
CADENȚÁvb. tr. a imprima o cadență (unei fraze, unui vers); a ritma. (< fr. cadencer) (Sursa: MDN )
CADÉNȚĂs. f. 1.. ritm de desfășurare a unei mișcări. ♦ în ~ = cu mișcări uniform repetate. ◊ frecvență (1); număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp. ◊ succesiune ritmică a unor cuvinte, fraze, versuri. 2. formulă melodico-armonică de încheiere a unei fraze muzicale. 3. secțiune solistică cu caracter de improvizație dintr-un concert instrumental, care permite interpretului să-și etaleze virtuozitatea. (< it. cadenza, fr. cadence) (Sursa: MDN )
CADENȚÁ,cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Fr. cadencer. (Sursa: DLRM )
CADÉNȚĂ,cadențe, s. f. 1. Repetare regulată a unei mișcări; ritm. ◊ Loc. adv. În cadență = cu mișcări repetate la intervale egale. ♦ Numărul de lovituri pe care o armă de foc îl trage pe minut. 2. Succesiune ritmică a unor unități în muzică și în poezie. ♦ Succesiune de armonii care formează partea finală a unei compoziții muzicale. ♦ Pasaj mai mare de virtuozitate solistică, situat de obicei la finalul unui concert. – Fr. cadence (< it.). (Sursa: DLRM )
CADENȚÁ vb. a ritma. (A ~ un vers.) (Sursa: Sinonime )
CADÉNȚĂ s. 1. v. frecvență. 2. măsură, ritm, ritmică, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.)3. v. ritm. (Sursa: Sinonime )
cadénță (cadénțe), s. f. – Mișcare ritmică și uniformă, ritm. Fr. cadence. – Der. cadența, vb., din fr. cadencer. (Sursa: DER )
cadențá vb., ind. prez. 1 sg. cadențéz, 3 sg. și pl. cadențeáză (Sursa: Ortografic )
cadénță s. f., g.-d. art. cadénței; pl. cadénțe (Sursa: Ortografic )
cadénță f., pl. e (fr. cadence, d. it. cadenza, d. cadére, a cădea. V. cădință, scadență, șansă). Înturnarea saŭ bătaĭa regulară a sunetelor în cîntec și´n poezie și a mișcărilor în dans (accent, ritm, măsură, tact). (Sursa: Scriban )
cadențéz v. tr. (d. cadență; fr. cadencer). Însemn pin [!] cadență: a cadența un cîntec, mersu; un cîntec bine cadențat. V. ritmat. (Sursa: Scriban )
