CADÁVRU,cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, stârv, leș1. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule în atingerea unui scop. – Din fr. cadavre. (Sursa: DEX '98 )
CADÁVRU ~en. Corp al unui om sau al unui animal mort; trup neînsuflețit. ◊ A călca peste ~e a fi lipsit de orice scrupule pentru atingerea unui scop. ~ ambulant om extrem de slăbit și cu aspect bolnăvicios. /<fr. cadavre, lat. cadaver (Sursa: NODEX )
CADÁVRUs.n. Corpul unui om sau al unui animal mort. [< fr. cadavre, cf. lat. cadaver]. (Sursa: DN )
CADÁVRUs. n. orice organism animal mort. ♦ (fig., fam.) ~ ambulant = om extrem de slab. (< fr. cadavre) (Sursa: MDN )
CADÁVRU,cadavre, s. n. Om sau animal mort. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de scrupule în atingerea scopului. – Fr. cadavre (lat. lit. cadaver). (Sursa: DLRM )
CADÁVRU s. corp, hoit, leș, mortăciune, stârv, trup, (reg.) stârvină, (Transilv.) hanț, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ul într-o văgăună.) (Sursa: Sinonime )
cadávru s. n. (sil. -vru), pl. cadávre (Sursa: Ortografic )
cadávru n., pl. e (fr. cadavre, d. lat. cadáver). Corp mort (hoĭt, stîrv, leș). Fig. Corp foarte slab saŭ uzat: omu acesta e un cadavru ambulant. (Sursa: Scriban )
