CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). – Din tc. kabul. (Sursa: DEX '98 )
CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). – Tc. kabul. (Sursa: DLRM )
cábulă (superstiție) s. f., g.-d. art. cábulei; pl. cábule (Sursa: Ortografic )
cábulă f., pl. e (d. cabul). Munt. Pop. Superstițiune la lucrurĭ micĭ: are cabulă că pĭerde la joc cînd vorbeștĭ cu el. (Sursa: Scriban )
| cabulă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cabulă | cabula |
| plural | cabule | cabulele |
| genitiv-dativ | singular | cabule | cabulei |
| plural | cabule | cabulelor |
| vocativ | singular | cabulă, cabulo |
| plural | cabulelor |
