CABOTINÍSM s. n. Atitudine, gest, apucătură de cabotin (2); cabotinaj. – Cabotin + suf. -ism. (Sursa: DEX '98 )
CABOTINÍSM s.n. Cabotinaj. [< fr. cabotinisme]. (Sursa: DN )
CABOTINÍSM s. n. atitudine, gest, apucătură de cabotin; cabotinaj. (< fr. cabotinisme) (Sursa: MDN )
CABOTINÍSM s. n. Atitudine, gest, apucătură de cabotin. – Din cabotin + suf. -ism. (Sursa: DLRM )
CABOTINÍSM s. (rar) cabotinaj. (~ul unui actor.) (Sursa: Sinonime )
cabotinísm s. n. (Sursa: Ortografic )
| cabotinism substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cabotinism | cabotinismul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | cabotinism | cabotinismului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
