CABOTINÁJ s. n. Cabotinism. – Din fr. cabotinage. (Sursa: DEX '98 )
CABOTINÁJ s.n. Atitudine, gest, apucătură de cabotin; cabotinism. [< fr. cabotinage]. (Sursa: DN )
CABOTINÁJ s. n. cabotinism. (< fr. cabotinage) (Sursa: MDN )
CABOTINÁJ s. n. Cabotinism. – Fr. cabotinage. (Sursa: DLRM )
CABOTINÁJ s. v. cabotinism. (Sursa: Sinonime )
cabotináj s. n. (Sursa: Ortografic )
cabotináj n., pl. e (fr. cabotinage). Fam. Meseria de cabotin. (Sursa: Scriban )
cabotinaj substantiv neutru | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | cabotinaj | cabotinajul |
plural | — | — |
genitiv-dativ | singular | cabotinaj | cabotinajului |
plural | — | — |
vocativ | singular | — |
plural | — |