Dex.Ro Mobile
CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care servește pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Din fr. cabane. (Sursa: DEX '98 )

CABÁNĂ s.f. Clădire (construită din lemn), pentru cazarea excursioniștilor. ♦ Casă făcută din materiale ușoare și situată în afara localităților. [< fr. cabane]. (Sursa: DN )

CABÁNĂ s. f. construcție rustică, din lemn, pentru cazarea excursioniștilor sau a vânătorilor. (< fr. cabane) (Sursa: MDN )

CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă la munte pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Fr. cabane. (Sursa: DLRM )

cabánă s. f., g.-d. art. cabánei; pl. cabáne (Sursa: Ortografic )

1) cabană f., pl. e (sîrb. kában și gában, d. it. gabbáno, sp. gaban, fr. caban, manta de ploaĭe, chepeneag, care vine d. ar. perss. turc. kaba, haĭnă, ĭar acesta poate d. lat. cappa, chepeneag. V. cabaniță, chebe, chepeneag, capot). Vechĭ. Chepeneag. Sec. 19. (d. fr.). Un fel de paltonaș femeĭesc care se poartă și azĭ la țară. (Sursa: Scriban )

2) cabánă f., pl. e (fr. cabane, d. mlat. capanna, colibă). Barb. Colibă de adăpost p. excursioniștĭ (poate chear [!] o adevărată casă). V. gașcă. (Sursa: Scriban )

CABÁNĂ ~e f. Casă (de lemn) construită la munte pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. /<fr. cabane (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
cabană   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular caba cabana
plural cabane cabanele
genitiv-dativ singular cabane cabanei
plural cabane cabanelor
vocativ singular cabană, cabano
plural cabanelor