CAȘERÁRE s.f. Cașerat; cașare (2). [Var. cașurare s.f. / după fr. cacher]. (Sursa: DN )
CAȘERÁRE s. f. cașerat. (după fr. cacher) (Sursa: MDN )
cașeráre s. f., g.-d. art. cașerării; pl. cașerări (Sursa: Ortografic )
cașerá vb., ind. prez. 1 sg. cașeréz, 3 sg. și pl. cașereáză (Sursa: Ortografic )
| cașera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) cașera | cașerare | cașerat | cașerând | singular | plural |
| cașerează | cașerați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | cașerez | (să) cașerez | cașeram | cașerai | cașerasem |
| a II-a (tu) | cașerezi | (să) cașerezi | cașerai | cașerași | cașeraseși |
| a III-a (el, ea) | cașerează | (să) cașereze | cașera | cașeră | cașerase |
| plural | I (noi) | cașerăm | (să) cașerăm | cașeram | cașerarăm | cașeraserăm, cașerasem* |
| a II-a (voi) | cașerați | (să) cașerați | cașerați | cașerarăți | cașeraserăți, cașeraseți* |
| a III-a (ei, ele) | cașerează | (să) cașereze | cașerau | cașerară | cașeraseră |
* Formă nerecomandată
| cașerare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cașerare | cașerarea |
| plural | cașerări | cașerările |
| genitiv-dativ | singular | cașerări | cașerării |
| plural | cașerări | cașerărilor |
| vocativ | singular | cașerare, cașerareo |
| plural | cașerărilor |
