Dex.Ro Mobile
CĂZNÍT, -Ă, căzniți, -te, adj. 1. Muncit, împilat, asuprit, torturat. 2. Făcut cu mult efort (și fără prea mare succes). – V. căzni. (Sursa: DEX '98 )

CĂZNÍT, -Ă, căzniți, -te, adj. Muncit, împilat, asuprit, torturat. – V. căzni. (Sursa: DLRM )

CĂZNÍT adj. v. chinuit, schingiuit, torturat. (Sursa: Sinonime )

CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă. (Sursa: DEX '98 )

A CĂZNÍ ~ésc tranz. A face să se căznească; a supune unei cazne; a chinui. /Din caznă (Sursa: NODEX )

A SE CĂZNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se supune unei cazne; a se chinui. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se chinui; a se necăji; a se osteni; a se obosi; a se munci. /Din caznă (Sursa: NODEX )

CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă. (Sursa: DLRM )

CĂZNÍ vb. 1. v. strădui. 2. v. tortura. 3. v. screme. (Sursa: Sinonime )

CĂZNÍ vb. v. batjocori, necinsti, silui, viola. (Sursa: Sinonime )

căzní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căznésc, imperf. 3 sg. căzneá; conj. prez. 3 sg. și pl. căzneáscă (Sursa: Ortografic )

căznésc v. tr. (vsl. sîrb. kazniti, a pedepsi). Vechĭ. Pedepsesc. Învăț. Arăt. Azĭ Vest Chinuĭesc. Fig. Ostenesc: a căzni caiĭ trăgînd la deal. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
căzni   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) căzni căznire căznit căznind singular plural
căznește căzniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) căznesc (să) căznesc căzneam căznii căznisem
a II-a (tu) căznești (să) căznești căzneai căzniși căzniseși
a III-a (el, ea) căznește (să) căznească căznea căzni căznise
plural I (noi) căznim (să) căznim căzneam căznirăm căzniserăm, căznisem*
a II-a (voi) căzniți (să) căzniți căzneați căznirăți căzniserăți, căzniseți*
a III-a (ei, ele) căznesc (să) căznească căzneau căzni căzniseră
* Formă nerecomandată

căznit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căznit căznitul căzni căznita
plural căzniți căzniții căznite căznitele
genitiv-dativ singular căznit căznitului căznite căznitei
plural căzniți căzniților căznite căznitelor
vocativ singular
plural