CĂRDĂȘÍE,cărdășii, s. f. Întovărășire în scopuri condamnabile. [Var.: cârdășie s. f.] – Din cardaș „tovarăș” (înv.; <tc. kardaș) + suf. -ie. (Sursa: DLRM )
cărdășíe v. cârdășie (Sursa: Ortografic )
cărdășíe f. (turc. karn-daš, karyn-daš, tovarăș de mîncare, pop. kardaš, frate). Iron. Gașcă, clică, coterie, ceată de șarlatanĭ. V. camarilă, companie, orta și ortac. (Sursa: Scriban )
