CĂPTUȘÍ,căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală (3). 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. – Din căptuh (înv. „căptușeală” < germ.). (Sursa: DEX '98 )
CĂPTUȘÍ,căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A coase o căptușeală la o haină; a dubla o haină. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe din afară, cu un strat de protecție, de izolare etc. 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. Două trenuri căptușite cu infanterie (CAMILAR). 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. Stai... că te căptușește ea, Mărioara, acuși! (CREANGĂ). ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva! (ALECSANDRI). – Din căptuh (înv.) „căptușeală” (< germ. *Kapptuch „învelitoare”). (Sursa: DLRM )
CĂPTUȘÍ vb. a dubla. (~ o haină.) (Sursa: Sinonime )
CĂPTUȘÍ vb. v. apuca, burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, înhăța, înșfăca, lua, prinde, ticsi. (Sursa: Sinonime )
căptușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căptușésc, imperf. 3 sg. căptușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. căptușeáscă (Sursa: Ortografic )
A CĂPTUȘÍ ~ésctranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A înzestra cu căptușeală. 2) (sisteme tehnice) A acoperi cu un material protector sau/și izolator. 3) fam. A apuca brusc și cu putere; a înhăța; a înșfăca. /<germ. Kapptuch (Sursa: NODEX )
căptușésc v. tr. (d. căptuh). Pun altă stofă orĭ material pe dedesuptu uneĭ haĭne, uneĭ ghete, unuĭ dulap, unuĭ părete [!] ș. a.: a căptuși o haĭnă cu mătase, un bastiment cu fer. Fig. Fam. Înșel, escrochez: a căptuși pe cineva cu cîțĭ-va francĭ. V. astăresc. (Sursa: Scriban )
