Dex.Ro Mobile
CĂPIȚÁ vb. I. v. căpiți. (Sursa: DEX '98 )

CĂPIȚÁ vb. I. v. căpiți. (Sursa: DLRM )

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Din bg. kopica. (Sursa: DEX '98 )

CĂPÍȚĂ ~e f. Grămadă mare și înaltă de fân sau de alte plante de nutreț (sau cereale) în formă de con; stog; claie. /<bulg. kopica (Sursa: NODEX )

CĂPÍȚĂ, căpițe, s. f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreț sau de cereale. 2. (Rar) Căpățână (3). – Bg. kopica (influențat de cap). (Sursa: DLRM )

CĂPÍȚĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (Olt.) clădiș, (Transilv. și Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fân.) (Sursa: Sinonime )

CĂPÍȚĂ s. v. bonetă, bonețică, pop, scufie, scufiță. (Sursa: Sinonime )

căpíță s. f., g.-d. art. căpíței; pl. căpíțe (Sursa: Ortografic )

căpíță (Mold. Munt. est), copiță (Olt.) f., pl. e, și copítă (Munt. vest) f., pl. e și țĭ (pol. kopica, dim. d. kopa, claĭe, stog, d. vsl. kupŭ, grămadă, vgerm. kûfe, ngerm. kaufen; bg. sîrb. kup, nsl. kup, kopica, rut. kopícĕa, rus. kopná; ung. kupac și [d. rom.] kapica; ngr. kopádi. V. cupesc). Mold. Grămada provizorie de fîn (înaltă cam cît omu) care la un loc cu altele formează claĭa. Munt. Stog, fîn așezat în ultima formă. Fig. Iron. Hălăcĭugă, păr mare netuns în capu cuĭva. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
căpița   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) căpița căpițare căpițat căpițând singular plural
căpițea căpițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) căpițez (să) căpițez căpițam căpițai căpițasem
a II-a (tu) căpițezi (să) căpițezi căpițai căpițași căpițaseși
a III-a (el, ea) căpițea (să) căpițeze căpița căpiță căpițase
plural I (noi) căpițăm (să) căpițăm căpițam căpițarăm căpițaserăm, căpițasem*
a II-a (voi) căpițați (să) căpițați căpițați căpițarăți căpițaserăți, căpițaseți*
a III-a (ei, ele) căpițea (să) căpițeze căpițau căpița căpițaseră
* Formă nerecomandată

căpiță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpiță căpița
plural căpițe căpițele
genitiv-dativ singular căpițe căpiței
plural căpițe căpițelor
vocativ singular căpiță, căpițo
plural căpițelor