CĂPEȚÉL, căpețele, s. n. 1. Bucățică mică (din ceva). 2. Colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea morților. – Lat. capitellum. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CĂPEȚÉL, căpețele, s. n. 1. Bucățică mică (dintr-o lumânare consumată). 2. Colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea morților. – Lat. capitellum. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

căpețél s. n., pl. căpețéle (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

căpețél n., pl. e (lat. capitĕllum saŭ dim. d. capăt. V. capitel). Capăt mic: căpetel de lumînare, de țigară, de chibrit, de ață. Călăvie. Vest. Căpețeală. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CĂPEȚÉL ~é n. 1) Bucată mică din ceva; capăt. 2) Colac mare care se duce la biserică pentru pomenirea morților. /<lat. capitellum (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard