CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană2. – Cană + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )
CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană. (Sursa: DLRM )
CĂNÍȚĂ s. cănuță, (reg.) cănățuie. (O ~ cu lapte.) (Sursa: Sinonime )
căníță s. f., g.-d. art. căníței; pl. căníțe (Sursa: Ortografic )
| căniță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | căniță | cănița |
| plural | cănițe | cănițele |
| genitiv-dativ | singular | cănițe | căniței |
| plural | cănițe | cănițelor |
| vocativ | singular | căniță, cănițo |
| plural | cănițelor |
