CĂLÚGĂRIȚĂ,călugărițe, s. f. I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească; monahie2. II. Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din față în formă de cange, care-i servesc la prinderea prăzii (Mantis religiosa). – Călugăr + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )
CĂLÚGĂRIȚĂ,călugărițe, s. f. 1. Femeie care trăiește într-o comunitate mănăstirească. 2. Insectă carnivoră mare, cu picioarele din față în formă de cange, servind la prinderea prăzii (Mantis religiosa). – Din călugăr + suf. -iță. (Sursa: DLRM )
CĂLÚGĂRIȚĂ s. (BIS.) maică, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. (Sursa: Sinonime )
CĂLÚGĂRIȚĂ s. v. libelulă. (Sursa: Sinonime )
călugăríță s. f., g.-d. art. călugăríței; pl. călugăríțe (Sursa: Ortografic )
călúgăriță f., pl. e (vsl. bg. kalugerica; ngr. kalogritsa, pițigoĭ, ca fr. moineau, vrabie, dim. d. moine, călugăr). Femeĭe care trăĭește în călugărie. – În nord -ríță. (Sursa: Scriban )
CĂLUGĂRÍȚĂ ~ef. 1) Femeie care face parte dintr-o comunitate mănăstirească; maică.2) Insectă carnivoră mare, de culoare verde-cafenie. /călugar + suf. ~iță (Sursa: NODEX )
