CĂLINÉT, călineturi, s. n. (Rar) Crâng de călini. – Călin + suf. -et. (Sursa: DEX '98 )
CĂLINÉT, călineturi, s. n. (Rar) Crâng de călini. – Din călin + suf. -et. (Sursa: DLRM )
călinét s. n., pl. călinéturi (Sursa: Ortografic )
| călinet substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | călinet | călinetul |
| plural | călineturi | călineturile |
| genitiv-dativ | singular | călinet | călinetului |
| plural | călineturi | călineturilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
