Dex.Ro Mobile
CĂLÍNĂ, căline, s. f. Fructul călinului, de culoare roșie și cu gust acrișor. – Din bg. kalina. (Sursa: DEX '98 )

CĂLÍNĂ, căline, s. f. Fructul călinului, de culoare roșie și cu gust acrișor. – Bg. kalina. (Sursa: DLRM )

călínă s. f., g.-d. art. călínei; pl. călíne (Sursa: Ortografic )

călínă f., pl. e (bg. kalina, fruct de călin, soră maĭ mică a bărbatuluĭ; rut. kalina). Fruct de călin. Olt. Fam. Epitet alintător uneĭ cumnate maĭ micĭ orĭ între femeĭ (Izv. Sept. 1923, 22 și rev. I. Crg. 2, 163). Munt. Nume de țărancă. A poftit Călina la teĭ prăjit, țopîrlanca dorește ceva care e de nasu eĭ. V. cîrn, mălină, scroafă. (Sursa: Scriban )

CĂLÍNĂ ~e f. Fructul călinului. /<bulg. kalina (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
călină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căli călina
plural căline călinele
genitiv-dativ singular căline călinei
plural căline călinelor
vocativ singular călină, călino
plural călinelor