CĂLDĂRÁR, căldărari, s. m. Meșteșugar care face sau repară căldări (1) și alte vase (de aramă). – Căldare + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
CĂLDĂRÁR, căldărari, s. m. Meșteșugar care face sau repară căldări și alte vase de aramă. – Din căldare + suf. -ar. (Sursa: DLRM )
căldărár s. m., pl. căldărári (Sursa: Ortografic )
căldărár m. Care face saŭ vinde căldărĭ și alte lucrurĭ de aramă. (Sursa: Scriban )
CĂLDĂRÁR ~i m. Meșter care face căldări și alte vase. /căldare + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
| căldărar substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | căldărar | căldărarul |
| plural | căldărari | căldărarii |
| genitiv-dativ | singular | căldărar | căldărarului |
| plural | căldărari | căldărarilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
