CĂLĂUZÍ,călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... [Pr.: -lă-u-] – Din călăuză. (Sursa: DEX '98 )
CĂLĂUZÍ,călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... – Din călăuză. (Sursa: DLRM )
CĂLĂUZÍ vb. 1. a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) îndruma, a (se) orienta, (înv.) a (se) povățui. (A ~ pe un drum; după ce principii se ~?)2. v. în-druma. 3. v. ghida. 4. a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.)5. a iniția, a introduce. (A ~ pe cineva într-un domeniu.) (Sursa: Sinonime )
călăuzí vb. (sil. -lă-u-), ind. prez. l sg. și 3 pl. călăuzésc, imperf. 3 sg. călăuzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. călăuzeáscă (Sursa: Ortografic )
CĂLĂÚZ s. m. v. călăuză. (Sursa: DEX '98 )
A CĂLĂUZÍ ~ésctranz. 1) A însoți în calitate de călăuză. 2) fig. A susține cu sfaturi, cu recomandații; a îndruma; a povățui; a sfătui; a învăța. [Sil. -lă-u-] /Din călăuză (Sursa: NODEX )
A SE CĂLĂUZÍ mă ~éscintranz. A avea în imediată apropiere, conformându-se; a se conduce; a se orienta. [Sil. -lă-u-] /Din călăuză (Sursa: NODEX )
CĂLĂÚZ s. m. v. călăuză. (Sursa: DLRM )
CĂLĂÚZ s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef. (Sursa: Sinonime )
călăúz (est) m., pl. jĭ și călăúză (vest) f., pl. e (turc. kelauz, kulauz, kulaghuz; sîrb. ung. pol. kalauz). Conductor, ghid, acela care te conduce pin [!] locurĭ neumblate de tine. (Sursa: Scriban )
călăuzésc v. tr. Conduc, arăt drumu. (Sursa: Scriban )
