Dex.Ro Mobile
CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. – Calafat + suf. -ui. Cf. ngr. kalafatizo. (Sursa: DEX '98 )
CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa găurile unei luntre, corăbii etc. cu calafat. – Ngr. kalafatizo. (Sursa: DLRM )
CĂLĂFĂTUÍ vb. a calfata. (~ puntea unei nave.) (Sursa: Sinonime )
călăfătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăfătuiésc, imperf. 3 sg. călăfătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. călăfătuiáscă (Sursa: Ortografic )
A CĂLĂFĂTUÍ ~iésc tranz. (punți sau bordaje ale navelor) A astupa pe la încheieturi sau prin rosturi cu calafat. /calafat + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
călăfătuĭésc v. tr. (d. calafat). Astup cu calafat. V. cîlțuĭesc. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
călăfătui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) călăfătui călăfătuire călăfătuit călăfătuind singular plural
călăfătuiește călăfătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) călăfătuiesc (să) călăfătuiesc călăfătuiam călăfătuii călăfătuisem
a II-a (tu) călăfătuiești (să) călăfătuiești călăfătuiai călăfătuiși călăfătuiseși
a III-a (el, ea) călăfătuiește (să) călăfătuiască călăfătuia călăfătui călăfătuise
plural I (noi) călăfătuim (să) călăfătuim călăfătuiam călăfătuirăm călăfătuiserăm, călăfătuisem*
a II-a (voi) călăfătuiți (să) călăfătuiți călăfătuiați călăfătuirăți călăfătuiserăți, călăfătuiseți*
a III-a (ei, ele) călăfătuiesc (să) călăfătuiască călăfătuiau călăfătuiră călăfătuiseră
* Formă nerecomandată

m.dex.ro © 2009-2026 | Expresii | Confidențialitate | Desktop

Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române