CĂÍȚĂ,căițe, s. f. (Reg.) 1. Bonetă, scufie, căciuliță. 2. (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie. ◊ Expr. Născut cu căiță (pe cap) = se spune despre un om norocos. 2. (Reg.) Placentă (1). – Din scr. kaica. (Sursa: DEX '98 )
CĂÍȚĂ,căițe, s. f. (Reg.) Bonetă, scufie, căciulă. – Sb. kaica. (Sursa: DLRM )
CĂÍȚĂ s. v. bonetă, bonețică, placentă, scufie, scufiță. (Sursa: Sinonime )
căíță (căíțe), s. f. – 1. Scufie sau bonetă cu formă tipică, purtată de femeile din Banat și Trans. – 2. (Trans.) Pălărie bărbătească. – 3. Placentă. – 4. Breloc. Sb., cr. kaica „scufie tipică, împodobită cu monede de aur” (Cihac, III, 38), cf. bg. kaica (Conev 85). (Sursa: DER )
căíță s. f., g.-d. art. căíței; pl. căíțe (Sursa: Ortografic )
căíță f., pl. e (sîrb. kaíca, salbă purtată la cap). Vest. Scufie de copil. Trans. Căcĭulă neagră a țăranilor de la Jiŭ. Fes acoperit c´o cîrpă albă purtat de țărancele bătrîne. Moț la păsărĭ. Placentă, scufia cu care se naște copilu. V. ceapsă, căcĭulă. (Sursa: Scriban )
