CĂCIULÍȚĂ, căciulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui căciulă (1). 2. Un fel de bonetă purtată de femei și de copii. – Căciulă + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )
CĂCIULÍȚĂ, căciulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui căciulă. 2. Un fel de bonetă purtată de femei și de copii. (Sursa: DLRM )
CĂCIULÍȚĂ s. v. tichie. (Sursa: Sinonime )
căciulíță s. f., g.-d. art. căciulíței; pl. căciulíțe (Sursa: Ortografic )
| căciuliță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | căciuliță | căciulița |
| plural | căciulițe | căciulițele |
| genitiv-dativ | singular | căciulițe | căciuliței |
| plural | căciulițe | căciulițelor |
| vocativ | singular | căciuliță, căciulițo |
| plural | căciulițelor |
