CĂȚĂÍ, cắțăi, vb. IV. Intranz. (Rar) A flecări. – Cață + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
CĂȚĂÍ, cắțăi, vb. IV. Intranz. (Rar) A flecări. – Din cață. (Sursa: DLRM )
CĂȚĂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni. (Sursa: Sinonime )
cățăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. cățăie, imperf. 3 sg. cățăiá (Sursa: Ortografic )
| cățăi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) cățăi | cățăire | cățăit | cățăind | singular | plural |
| cățăie | cățăiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | cățăi | (să) cățăi | cățăiam | cățăii | cățăisem |
| a II-a (tu) | cățăi | (să) cățăi | cățăiai | cățăiși | cățăiseși |
| a III-a (el, ea) | cățăie | (să) cățăie | cățăia | cățăi | cățăise |
| plural | I (noi) | cățăim | (să) cățăim | cățăiam | cățăirăm | cățăiserăm, cățăisem* |
| a II-a (voi) | cățăiți | (să) cățăiți | cățăiați | cățăirăți | cățăiserăți, cățăiseți* |
| a III-a (ei, ele) | cățăie | (să) cățăie | cățăiau | cățăiră | cățăiseră |
* Formă nerecomandată
