CÂTÍME, câtimi, s. f. (Rar) Ceea ce se poate măsura sau număra; număr, mărime, volum, cantitate. – Cât + suf. -ime. (Sursa: DEX '98 )
CÂTÍME s. v. cantitate. (Sursa: Sinonime )
câtíme s. f., g.-d. art. câtímii; pl. câtími (Sursa: Ortografic )
CÂTÍME ~i f. rar Ceea ce se poate măsura sau număra; mărime. /cât + suf. ~ime (Sursa: NODEX )
cîtíme f. (d. cît). Cantitate. (Sursa: Scriban )
| câtime substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | câtime | câtimea |
| plural | câtimi | câtimile |
| genitiv-dativ | singular | câtimi | câtimii |
| plural | câtimi | câtimilor |
| vocativ | singular | câtime, câtimeo |
| plural | câtimilor |
