CÂNTĂRÍ,cântăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. ♦ Fig. A valora, a prețui. Aprecierea lui cântărește mult. – Din cântar. (Sursa: DEX '98 )
CÂNTĂRÍ vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. (~ o marfă.)2. a avea, (pop.) a atârna, a trage, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cât ~ sacul?) (Sursa: Sinonime )
CÂNTĂRÍ vb. v. chibzui, gândi, judeca, prețui, socoti, valora. (Sursa: Sinonime )
cântărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cântărésc, imperf. 3 sg. cântăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cântăreáscă (Sursa: Ortografic )
CÂNTÁRE, (II) cântări, s. f. I. Acțiunea de a cânta și rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte. 2. Compoziție literară cu caracter laudativ. – V. cânta. (Sursa: DEX '98 )
A CÂNTĂRÍ cântărésc 1. tranz. 1) (obiecte, ființe etc.) A pune pe cântar (pe balanță etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cântări din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fără a pune pe cântar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitățile. 2) fig. (acțiuni, situații etc.) A judeca, luând în considerație toate posibilitățile; a chibzui; a cumpăni. ◊ A-și cântări vorbele a se gândi bine înainte de a vorbi ceva. 2.intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumită valoare; a face; a valora; a prețui. /Din cântar (Sursa: NODEX )
CÂNTÁRE ~ărif. 1) v.A CÂNTA. 2) v.CÂNTEC. 3) Lucrare literară în care se aduce laudă cuiva sau se glorifică ceva. /v. a cânta (Sursa: NODEX )
CÂNTÁRE s. 1. v. cânt. 2. v. muzică. 3. v. canon. (Sursa: Sinonime )
cântáre s. f., g.-d. art. cântării; (cântece) pl. cântări (Sursa: Ortografic )
cîntáre f. Melodie. Melodie bisericească. Un fel de odă religioasă, ca Cîntarea Cîntărilor (o carte din Scriptură atribuită luĭ Solomon) saŭ Cîntarea Românieĭ (o operă în proză poetică de Rusu). (Sursa: Scriban )
cîntărésc v. tr. (d. cîntar). Constat greutatea unuĭ lucru punîndu-l în cantar [!], cumpănă, balanță. Fig. Examinez (studiez, scrutez) atent: a cîntări lucrurile, o persoană. Îmĭ cîntăresc vorbele, îmĭ ĭaŭ sama [!] la vorbă, vorbesc prudent. V. intr. Trag, am greutate de: francu cîntărește cincĭ grame. (Sursa: Scriban )
CÎNTAREA CÎNTĂRILOR, carte a „Vechiului Testament”. Alcătuită din poemele nupțiale de o rară frumusețe, scrise în sec. 5 î. Hr. și atribuite regelui Solomon, care a trăit însă în sec. 10 î. Hr. Exegeții îi conferă un sens alegoric. (Sursa: DE )
CÎNTAREA ROMÂNIEI, formație corală bucureșteană, fundată în 1919. A activat în perioada dintre cele două războaie mondiale. Întemeietor și conducător permanent, Marcel Botez. (Sursa: DE )
