BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai; bălăiel, bălănel, bălănuț, bălăuc, băluț. – Bălai + suf. -ior. (Sursa: DEX '98 )
BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai. [Var.: (reg.) bălăoáră adj. f.] (Sursa: DLRM )
BĂLĂIÓR adj. bălăiel, bălănel, bălănuț, (rar) bălăuc. (Fată ~oară.) (Sursa: Sinonime )
bălăiór adj. m. (sil. -ior), pl. bălăióri; f. sg. bălăioáră, pl. bălăioáre (Sursa: Ortografic )
bălăĭór, -oáră adj. Dim. d. bălaĭ. (Sursa: Scriban )
| bălăior adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bălăior | bălăiorul | bălăioară | bălăioara |
| plural | bălăiori | bălăiorii | bălăioare | bălăioarele |
| genitiv-dativ | singular | bălăior | bălăiorului | bălăioare | bălăioarei |
| plural | bălăiori | bălăiorilor | bălăioare | bălăioarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
