BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț. (Sursa: DEX '98 )
BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Diminutiv al lui băl. (Sursa: DLRM )
bălúț adj. m., pl. bălúți; f. sg. bălúță, pl. bălúțe (Sursa: Ortografic )
| băluț adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | băluț | băluțul | băluță | băluța |
| plural | băluți | băluții | băluțe | băluțele |
| genitiv-dativ | singular | băluț | băluțului | băluțe | băluței |
| plural | băluți | băluților | băluțe | băluțelor |
| vocativ | singular | băluțule | băluțo |
| plural | băluților | băluțelor |
