BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși2 + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură. – Din buși2 + suf. -eală. (Sursa: DLRM )
bușeálă s. f., g.-d. art. bușélii; pl. bușéli (Sursa: Ortografic )
bușeálă f., pl. elĭ. Trînteală, lovitură care te face să cazĭ cu un zgomot înfundat, bușaĭ. (Sursa: Scriban )
BUȘEÁLĂ ~éli f. 1) v. A BUȘI. 2) Bătaie înfundată cu pumnii. /a buși + suf. ~eală (Sursa: NODEX )
| bușeală substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bușeală | bușeala |
| plural | bușeli | bușelile |
| genitiv-dativ | singular | bușeli | bușelii |
| plural | bușeli | bușelilor |
| vocativ | singular | bușeală, bușealo |
| plural | bușelilor |
