BUTÁDĂ, butade, s. f. (Franțuzism) Vorbă de spirit; ironie. – Din fr. boutade. (Sursa: DEX '98 )
BUTÁDĂ s.f. Vorbă de spirit (spusă adesea cu intenție malițioasă). [< fr. boutade]. (Sursa: DN )
BUTÁDĂ s. f. vorbă de spirit; ironie. (< fr. boutade) (Sursa: MDN )
BUTÁDĂ, butade, s. f. (Franțuzism) Vorbă de spirit (ironică). – Fr. boutade. (Sursa: DLRM )
butádă s. f., g.-d. art. butádei; pl. butáde (Sursa: Ortografic )
BUTÁDĂ ~e f. rar Vorbă spirituală cu subtext, de obicei ironic. [G.-D. butadei] /<fr. boutade (Sursa: NODEX )
| butadă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | butadă | butada |
| plural | butade | butadele |
| genitiv-dativ | singular | butade | butadei |
| plural | butade | butadelor |
| vocativ | singular | butadă, butado |
| plural | butadelor |
