BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș. (Sursa: DEX '98 )
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași. – Din butaș. (Sursa: DLRM )
butășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. butășeáscă (Sursa: Ortografic )
A BUTĂȘÍ ~ésc tranz. (plante) A înmulți prin butași. /Din butaș (Sursa: NODEX )
butășésc v. tr. (d. butaș). Pun în pămînt ramurĭ nedespărțite de trunchĭ ca să prindă rădăcină. – Pe alocurea și boteșesc. (Sursa: Scriban )
| butăși verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) butăși | butășire | butășit | butășind | singular | plural |
| butășește | butășiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | butășesc | (să) butășesc | butășeam | butășii | butășisem |
| a II-a (tu) | butășești | (să) butășești | butășeai | butășiși | butășiseși |
| a III-a (el, ea) | butășește | (să) butășească | butășea | butăși | butășise |
| plural | I (noi) | butășim | (să) butășim | butășeam | butășirăm | butășiserăm, butășisem* |
| a II-a (voi) | butășiți | (să) butășiți | butășeați | butășirăți | butășiserăți, butășiseți* |
| a III-a (ei, ele) | butășesc | (să) butășească | butășeau | butășiră | butășiseră |
* Formă nerecomandată
