BUT1 s. n. (Reg.; în loc. prep.) În butul (cuiva) = în ciuda, în pofida (cuiva). – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
BUT2,buturi, s. n. Bucată (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare, a căror carne servește ca aliment. – Din tc. but. (Sursa: DEX '98 )
BUT3,buturi, s. n. Fiecare dintre stâlpii porții în jocul de rugbi. ♦ (Rar) Poartă la jocul de fotbal. – Din fr. but. (Sursa: DEX '98 )
BUTs.n. Stâlpul de țintă la rugbi. ♦ (Rar) Poartă (la fotbal). [Pl. -uri. / < fr. but]. (Sursa: DN )
BUTs. n. fiecare dintre stâlpii de țintă la rugbi; poartă la fotbal. (< fr. but) (Sursa: MDN )
BUT1 s. n. (Reg., în expr.) În butul (cuiva) = în ciuda, în pofida (cuiva). (Sursa: DLRM )
BUT2,buturi, s. n. Bucată (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare, a căror carne servește ca aliment. – Tc. but. (Sursa: DLRM )
BUT s. (ANAT.) coapsă. (~ la animalele rumegătoare.) (Sursa: Sinonime )
BUT s. (SPORT) țintă. (~ la jocul de rugbi.) (Sursa: Sinonime )
BUT s. v. poartă. (Sursa: Sinonime )
but (búturi), s. n. – Numai în expresia în butul cuiva = în ciuda cuiva. Sl., dar lipsește veriga de legătură imediată; cf. pol. buta „orgoliu”, sb., cr. bučiti se „a turba”, pe care Cihac, II, 36, îl citează ca sursă directă a rom. Înv. (Sursa: DER )
but (búturi), s. n. – Coapsă. – Var. butur. Mr. bute, megl. buti. Tc. but (Șeineanu, II, 64; Ronzevalle 51), cf. ngr. μπούτ(ι), alb., bg. but (Meyer 55). DAR admite acest etimon; totuși Pușcariu, Lr., 105, se gîndește la mag. bu, acuzativ bút; această ultimă ipoteză nu este posibilă, datorită prezenței cuvîntului în dialecte. (Sursa: DER )
but (bucată de carne, poartă la jocuri sportive) s. n., pl. búturi (Sursa: Ortografic )
1) but n., pl. urĭ (turc. but, de unde și ngr. búti, alb. bg. sîrb. but, but, șold în măcelărie). Cp. cu bont 2. Șold, coapsă (în măcelărie și bucătărie). – În Munt. și búture m., pl. buturĭ, ca fluture, -urĭ ș.a. (după Dic. Alt. germ. 30, d. gep. buttilo). V. arm. (Sursa: Scriban )
2) but n., pl. inuz. urĭ (rut. búta, mare mîndrie). Trans. Maram. Î butu cuĭva, în cĭuda luĭ, spre necazu luĭ. (Sursa: Scriban )
BUT1 ~urin. 1) Coapsă de dinapoi a unui animal rumegător (sacrificat). 2) Bucată (mare) de carne din această parte a corpului, folosită ca aliment. /<turc. but (Sursa: NODEX )
BUT2 ~urin. Stâlp de țintă de pe terenul de rugbi. /<fr. but (Sursa: NODEX )
în bútul loc. prep. (Sursa: Ortografic )
LAST, BUT NOT LEAST (engl.) ultimul, dar nu cel de pe urmă – Expresie întâlnită la mai mulți scriitori englezi (Pope, Shakespeare ș.a.). Un fapt menționat la urmă nu este neapărat și cel mai puțin important. (Sursa: DE )
