BUSUIÓC, -OÁCĂ,busuioci, -oace, subst., adj. I. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșu-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță de vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, scr. bosiljak. (Sursa: DEX '98 )
BUSUIÓC1 s. n. 1. Plantă erbacee de grădină cu tulpina păroasă, cu flori albe sau trandafirii și cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus);busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Brunella vulgaris).2. (Reg.) Numele unui dans popular și al melodiei după care se execută. [Var.: bosuióc s. n.] – Bg. bosilek, sb. bosiljak. (Sursa: DLRM )
BUSUIÓC2, -OÁCĂ,busuioci, -oace, adj. Cu aromă și miros de busuioc1. ♦ (Substantivat) Varietate de viță de vie; strugure produs de această viță. ♦ (Substantivat, f.) Varietate românească de pere văratice. – Din busuioc1. (Sursa: DLRM )
busuióc s. m. – Plantă (Ocimum basilicum), cea mai comună și apreciată dintre florile cunoscute tradițional în popor. – 2. (Arg.) Cuțit, briceag. – 3. (Adj.) Se spune despre fructele cu gust asemănător cu strugurele tămîios. – Var. bus(i)oc, bus(u)ioc. Mr. busuloc, busulac, busiloc. Sb. bosiok (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 35), sau mag. bosziók, busziók (DAR). Cuvînt comun multor limbi, provenind din gr. βασιλιϰόν, cf. it. basilico, fr. basilic, alb. bozëljok, bg. bosiljak, bolisljok; totuși. este greu de susținut der. directă din gr. *βασιλιαϰόν, propusă de Diculescu, Elementele, 461. (Sursa: DER )
busuióc adj. m., pl. busuióci; f. sg. busuioácă, pl. busuioáce (Sursa: Ortografic )
busuióc (plantă) s. m. (Sursa: Ortografic )
busuióc (dans) s. n. (Sursa: Ortografic )
busuĭóc m. (bg. bosilĭok, și ob. bosilek, sîrb. bosiljak, bosiok, alb. bosiltok, d. lat. basilicum, care e vgr. basilikon, regal [ca adj. n], busuioc; rut. vasilĭok, ung. bazsalikom și [d. rom.] bisziók. V. biserică). O plantă labială din ale căreĭ florĭ preutu ortodox își face sfeștocu (ocimum basilicum). Busuĭoc roș orĭ sălbatic, șopîrlaiță, altă plantă labiată (brunellla vulgaris). Busuĭocu cerbilor, poleĭ, un fel de mintă. – Și bosîĭoc (Tec.). (Sursa: Scriban )
BUSUIÓC1 ~ioácă (~ióci, ~ioáce) : Pere ~ioace varietate de pere văratice cu aromă plăcută. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek (Sursa: NODEX )
BUSUIÓC2 ~ioácen. mai ales art. 1) Dans popular executat în cerc, mai ales într-un tempo lent. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek (Sursa: NODEX )
BUSUIÓC3 ~iócim. Plantă erbacee, înaltă, cu frunze mici, lunguiețe și cu flori dispuse în spic, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare, folosite în parfumerie, medicină, industria conservelor. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek (Sursa: NODEX )
BUSUIOC-DE-CÂMP s. v. apărătoare. (Sursa: Sinonime )
BUSUIOC-DE-PĂDÚRE s. v. sovârf. (Sursa: Sinonime )
BUSUIOC-DOMNÉSC s. v. rezedă, rozetă. (Sursa: Sinonime )
BUSUIOC-SĂLBÁTIC s. v. lupoaie. (Sursa: Sinonime )
BUSUIOCUL-CÉRBILOR s. v. apărătoare. (Sursa: Sinonime )
BUSUIOCUL-FECIÓRILOR s. v. sovârf. (Sursa: Sinonime )
BUSUIOCUL-FÉTELOR s. v. calomfir. (Sursa: Sinonime )
BUSUIOCUL-SFÍNTELOR s. v. calomfir. (Sursa: Sinonime )
BUSUIOCUL-STÚPULUI s. v. mătăcină, melisă, roiniță. (Sursa: Sinonime )
busuióc róșu s. m. + adj. (Sursa: Ortografic )
busuióc sălbátic s. m. + adj. (Sursa: Ortografic )
BUSUIOC, Aurel (n. 1928, sat Cobîlca, Basarabia), scriitor român. Lirică confesivă sau sentimentală („În alb și negru”), romane de observație etico-morală („Singur în fața dragostei”), cu accente ironic-romantice („Unchiul din Paris”). Literatură pentru copii, piese de teatru, traduceri. (Sursa: DE )
