BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os. (Sursa: DEX '98 )
BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (2). – Din burtică + suf. -os. (Sursa: DLRM )
BURTICÓS adj. v. burtos, pântecos. (Sursa: Sinonime )
burticós adj. m., pl. burticóși; f. sg. burticoásă, pl. burticoáse (Sursa: Ortografic )
| burticos adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | burticos | burticosul | burticoasă | burticoasa |
| plural | burticoși | burticoșii | burticoase | burticoasele |
| genitiv-dativ | singular | burticos | burticosului | burticoase | burticoasei |
| plural | burticoși | burticoșilor | burticoase | burticoaselor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
