BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă; burtică. – Burtă + suf. -icică. (Sursa: DEX '98 )
BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă. (Sursa: DLRM )
BURTICÍCĂ s. v. burtică. (Sursa: Sinonime )
burticícă s. f., g.-d. art. burticélei; pl. burticéle (Sursa: Ortografic )
| burticică substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | burticică | burticica |
| plural | burticele | burticelele |
| genitiv-dativ | singular | burticele | burticelei |
| plural | burticele | burticelelor |
| vocativ | singular | burticică, burticico |
| plural | burticelelor |
