BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de burlac; holtei2. – Din burlac. (Sursa: DEX '98 )
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de burlac. – Din burlac. (Sursa: DLRM )
BURLĂCÍ vb. a holtei. (Sursa: Sinonime )
burlăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burlăcésc, imperf. 3 sg. burlăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. burlăceáscă (Sursa: Ortografic )
A BURLĂCÍ ~ésc intranz. 1) A fi burlac; a holtei. 2) A trăi ca burlacii; a duce viață de burlac; a holtei. /Din burlac (Sursa: NODEX )
2) burlăcésc v. intr. Trăĭesc ca burlac. (Sursa: Scriban )
| burlăci verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) burlăci | burlăcire | burlăcit | burlăcind | singular | plural |
| burlăcește | burlăciți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | burlăcesc | (să) burlăcesc | burlăceam | burlăcii | burlăcisem |
| a II-a (tu) | burlăcești | (să) burlăcești | burlăceai | burlăciși | burlăciseși |
| a III-a (el, ea) | burlăcește | (să) burlăcească | burlăcea | burlăci | burlăcise |
| plural | I (noi) | burlăcim | (să) burlăcim | burlăceam | burlăcirăm | burlăciserăm, burlăcisem* |
| a II-a (voi) | burlăciți | (să) burlăciți | burlăceați | burlăcirăți | burlăciserăți, burlăciseți* |
| a III-a (ei, ele) | burlăcesc | (să) burlăcească | burlăceau | burlăciră | burlăciseră |
* Formă nerecomandată
